PC Garage - Sa furam cu spor

Am luat tzeapa de la PC Garage, fix in ajun de sarbatori. Am comandat un laptop, de Mos Craciun, pe care l-am asteptat cu sufletul la gura cateva zile (corectare, in urma unei palme dupa ceafa si a unei aprecieri de "lame" de la jumatatea mea mai buna: l-am asteptat ca pe cartofi prajiti). Am primit confirmarea de primire, toate bune si frumoase, m-am repezit la sfarsitul zilei sa il ridic de la sediul lor. Am platit, am semnat de primire si dus am fost catre casa. Odata ajuns, am inceput sa ii instalez un
Windows (da, original, dvd-rw de firma). Cand a fost cazul sa apas pe butoane pentru oarece configurari, am vazut ca tastatura se misca ciudat in partea stanga (da, tastatura unui laptop se poate misca autonom, in caz ca nu stiati), iar senzatia la apasarea unei taste difera mult de tastele din partea dreapta. L-am bagat inapoi in cutie si am sunat la Pc Garage sa le spun care e problema si sa ii anunt ca vin cu laptopul sa imi iau banii inapoi. S-a incins un intreg circ la telefon, in care desteptul de la celalalt capat al firului imi explica despre cum nu pot primi niciun ban, pentru ca l-am ridicat personal si "as fi putut" sa il testez acolo. Inca in modul de "calm", incerc sa ii explic tontului ca nu m-a instiintat nimeni de posibilitatea asta si ca nici nu mi s-a spus ca e o conditie necesara pentru returnarea produsului, in caz de probleme. "E acolo la noi pe tejghea un afis in care scrie", mi-a raspuns senin tipul. "Si trebuia sa il cititi", a continuat la fel de voios. De parca eu nu am alta treaba cand ma duc sa ridic un produs decat sa iau la verificat peretii, tejghelele si ferestrele, ca sa vad unde si-au lipit ei cu ciunga afisele. Dupa indelungi discutii, in care n-am avut nicio sansa sa ii explic boului ca nu e treaba MEA sa caut foi pe pereti, ci e treaba LOR sa ma anunte in legatura cu o clauza atat de restrictiva si de importanta, am renuntat si am plecat spre sediul lor, cu tot cu laptop.

Ajuns aici, scena s-a repetat intocmai ca la telefon. El: avem afise pe pereti si pe sait, Eu: dobitocule, nu pricepi ca nu e treaba mea sa iti citesc peretii? La constatare, mi-au dat cu totii dreptate si au recunoscut ca intr-adevar prezinta un defect, iar tastatura chiar se misca de parca i-ar lipsi cateva suruburi si vreo trei sarme de legatura (o fi tastatura din aia de leviteaza, pula mea, nu stii niciodata cu tehnologia asta). Desi defectul era vizibil pentru toti, inclusiv pentru ei, bani returnati n-am vazut. Si asta pentru cateva motive intemeiate. Unu: n-am verificat inainte sa il iau (si din nou eterna poveste cu nu eu trebuia sa stiu ca trebuie verificat / ba da, scrie pe pereti). Daca l-as fi comandat prin curier, acelasi calculator, puteam sa il aduc si sa il returnez fara discutii. O chichita tehnica, in fond, care suna a tzeapa de marlete roman pus pe capatuiala. Chestie care mi-a si fost confirmata de tipul de la butoane printr-o privire satisfacuta si un ranjet multumit. Argumentele de bun simt cum ca ar fi fost aproape imposibil sa il fut si sa il aduc inapoi stricat in atat de putin timp nu au aderat la idiot. Al doilea motiv (si asta e chiar tare): are sigiliu de la dell pus, deci e sigilat. Care sigiliu era un scotch janghinos pe care scria dell, de cumperi trei la zece mii din targ de la tigani. Aia era garantia lor de autenticitate, care anula faptul ca tastatura ii sarea in zece parti si avea urme de unghii pe plastic, semne clare ca cineva isi bagase ghearele in el prin sigiliul ala anti-molii, anti-microbi si anti-orice ar fi putut sa penetreze cutia, inclusiv alien si E.T. indopati cu pastile, la balul bobocilor.

Concluzia problemei: un laptop futut, recunoscut chiar de vanzatori, banii luati si "ne mai uitam noi la el" in garantie, care initial trebuia sa dureze 48 de ore dar pana si la asta au incercat sa o dea cotita: "vedem in 2-3 zile". Noroc ca le-am amintit, ca ar fi fost in stare sa imi spuna pe urma "vedem in 2-3 luni si va sunam noi".

Vazand ca nu am cu cine sa discut, am cerut un numar de telefon al sefului sau al unui superior. Acelasi baietash plin de smecherie mi-a spus ca nu exista sef, ca el e seful si ca doar cu el pot discuta. Nimeni altcineva, nici de la livrari nici din alta parte nu a fost in stare sa imi dea un numar de conctact de mai sus. Prin urmare, ma gandesc sa depun o plangere penala la politie pe numele "sefului", daca tot nu e nimeni mai sus decat el, si sa explice el acolo cum de a vandut un produs stricat si cum de a refuzat sa returneze banii, desi chiar el a recunoscut defectul. Am deja o lista cu numerele de telefon de la opc, anpc si alte pc-uri (care in seara asta dormeau si mi-au bagat muzica la telefon - tin sa le dau o flegma solemna si cu aceasta ocazie). M-am pus si pe intocmit liste cu avocati care se ocupa de astfel de cazuri, plus un telefon sau mail maine la dell, sediul ala mare, prin care sa ii anunt de practicile comerciale ale jegosilor de la cacat-garage, sa vedem daca la convine sa fie reprezentati asa. Muie pc garage. Cat mai multa muie, cu ocazia fericitelor sarbatori de iarna, muri-v-ar porcu' in cada.

Sorin Voinea – Presa, pasiunea mea!... si alte gainarii

Uite cum arata un start-up in tendinte pe piata media din Romania. Se ia una bucata marlete coborat cu punga-n bat din caruta Bucuresti-Craiova. Se auto-intituleaza respectivul redactor-sef peste un sait botezat nu-stiu-cum-press.ro. Un domeniu costa cat subventia pe agricultura, deci nu-i bai, sponsorizeaza tata-mare si mai vindem si-un vitel, daca o fi nevoie, dar sa speram ca ne-ajunge si fara. Un server din categoria « il tinem pe calculatoru’ lu’ nepotu’ Viorel, ca si-a luat subufar doar cu buletinu’, deci stie meserie, baiatu’ » costa inca vreo 2-3 curcani si juma’ de purcel de lapte, deci se rezolva si asta.
Si acum se apuca omul de afacere, adica porneste la vanatoare de fraieri. Isi ia repede de pe torente (tot nepotu’ Viorel sa traiasca) un film cu americani si bani, isi alege de-acolo un titlu pompos, gen regional-senior-editorial-content-audience-manager si incepe sa trimita mailuri. Dupa ce convinge cativa oameni cu talent sa ii scrie niste articole, initiaza si cate o conversatie scurta pe mess, la sfarsit de zi, daca vede ca esti femeie. Conversatie in care prinde cate un cuvant si il repeta obsesiv si balos pana incepi sa te intrebi cati ani are si de ce nu-si poate gasi prietena. Dupa multe « …dulceeee… » si « …fierbinteeeee… », plus nenumarate puncte de suspensie care probabil incearca sa reproduca vizual ceva gafaieli taurine, omul isi anunta colaboratorii ca banii vor veni peste cateva luni.
Adica dupa ce se vede cu sacii in caruta, recte articole valoroase publicate pe de-a moaca, se arata atat de marinimos incat te ia si asociat la afacerea lui. Pentru ca altceva decat asociat nu poti sa fii, in momentul in care scrii pe gratis. Asta fac asociatii, pun la un loc bani si timp in speranta ca peste cateva luni li se va intoarce investitia. Ei sunt cei cu entuziasmul, cu visele si, e adevarat, cu sansa de a se imbogati. Dar sa ii ceri unui om sa lucreze pe gratis pentru tine, sa profiti de munca lui in baza a nimic altceva decat a convingerii tale ca vei da lovitura, a-l face parte, cu alte cuvinte, din ecuatia ta risc-reusita, e ori o marinimie fara margini ori o nesimtire abisala.
In caz ca nu v-ati prins inca, e nesimtire, confirmata de textele in doi peri pe care respectivul le aduce in loc de argumente. « Te vom plati dar nu acum… ». Nu e mai bine sa ma platiti voi acum si sa va scriu eu peste cateva luni ? Va fi un articol fenomenal, va asigur, doar ca trebuie sa aveti putintica rabdare pana imi vine inspiratia. « Sa ne gandim la Arghezi, Pamfil Seicaru, Pastorel Teodoreanu, care scriau pentru placerea in sine… ». Da, stiu, si mie mi-a zburat o flegma spre monitor la faza asta. Da’ nu mai bine ma lasi pe mine sa ma gandesc la cine vreau pe banii mei si te gandesti tu la Eugen Barbu, « Prezicatoarea de la miezul noptii » si ce alte exponate ale galeriei otevistice iti mai populeaza imaginatia ? Pe Arghezi si Teodoreanu scoate-i din text, ca daca te ia cineva la intrebari presimt ca nu treci de « Talharul pedepsit » ca bibliografie, sau « Lorelei » ca fetis in perioada prepuberala.
Usor intrigat de faptul ca i se cer bani, omul ii da inainte la coarda sensibila « jurnalistica e o meserie nobila care cere sacrificii, etc ». Ce e foarte interesant de remarcat la toti atarnatorii cu pretentii de redactori-sefi (si ar justifica si un studiu din partea cercetatorilor britanici, chiar) e ca ei sunt mereu dispusi la sacrificii pe spinarea altora. Ca-n bancul ala « doi cu sapa – cinci cu mapa », mereu se gaseste cate un semidoct care sa le serveasca discursuri sforaitoare, despre saracul Arghezi manca-l-ar mama si bietul Pastorel (ala micu’, il stiti doar, ne combinam la aceeasi strachina in gradinita) care scriau de rupeau pe degeaba in timp ce inaltau imnuri fierbinti la picioarele zeitei jurnalismului.
Pana una alta, ghertoi din toate tarile, lucrurile stau in felul urmator : ai un sait infiintat in scop comercial. Vrei sa scoti bani din el ca de-aia pui reclame (da stiu, tre’ sa mananca si gura ta ceva, mai da-o dracu de arta si de amoru’ ei, ca doar n-o sa murim de foame acu’). Pentru materialul pe care il publici exista drepturi de autor. Adica nu poti sa publici fara consimtamantul autorului. E ca si cum ai semana pe tarlaua vecinului fara sa-ti dea el voie, ca sa aducem discutia intr-un registru mai familiar tie. Daca nu ai acceptul autorului, daca nu ai acte doveditoare care sa justifice onorariile platite de tine acestuia, daca nu ai (dar suntem siguri ca ai, nu-i asa?)facturi pentru veniturile din publicitate, vei avea parte de niste discutii foarte interesante si interectuale (sic !) cu tot felul de institutii ai caror reprezentanti abia asteapta sa isi mai recupereze cate ceva din taierile salariale. Ce zici, te tine?

Despre mizeria asta e vorba: site
si ciordeala

Alexandra: poti, te rog frumos, sa scoti materialul meu de pe portal?
trans euro tour ion:
trans euro tour ion: aoleo...de ce?
trans euro tour ion: e gresit ceva?
Alexandra: nu e absolut nimic gresit
Alexandra: gresit e c-am muncit eu o zi intreaga la el
trans euro tour ion: pai atunci ce ai cu el
Alexandra: fara sa-ntreb intii
Alexandra: cum stau lucrurile
trans euro tour ion: ce-ti veni asa deodata
trans euro tour ion: lasa-l acolo ca e frumos..
trans euro tour ion: ti-am zis ca o sa te platim dar nu acum...
Alexandra: e excelent. in momentul in care va puneti pe roate treaba
Alexandra: scriu.
Alexandra: dar pina atunci, prefer sa nu fac munca voluntara
trans euro tour ion: pai nu e voluntara
trans euro tour ion: ma revansez eu pt.material, nu ramai asa
trans euro tour ion: sa-mi zici ce si cum, desi multi gazetari adevarati o fac pentru gloria artei..sa ne gandim la Arghezi, Pamfil Seicaru, Pastorel Teodoreanu , care scriau pentru placerea in sine si dorinta omului de a fi informat
Alexandra: respectele mele pentru ei, eu scriu pentru placerea de-a fi platita
Alexandra: de-a-mi cistiga independenta financiara
Alexandra: si de-a-mi fi rasplatite efortul, munca si toti anii in care am invatat
Alexandra: pentru a-mi permite sa scriu
Alexandra: il vreau jos de pe site.
trans euro tour ion: si tu crezi ca e normal de la primul articol-cronica sa ridici pretentii finaciare? la cate ziare ai mai procedat asa sa sari pe om cu parul ca vrei banul dupa prima zi?
Alexandra: dupa evaluare, la fiecare companie serioasa ti se ofera un contract. de colaborare, de angajare si negociezi salariul
trans euro tour ion: eu il cobor cand va veni IT-stul meu sa il prelucreze, dar gandeste-te ca nu asa se procedeaza in meseria asta...jurnalistica e o meserie nobila care cere sacrificii, etc
Alexandra: e necesar sa ne certam?
trans euro tour ion: eu te-am invitat sa vii la agentie, dar ai zis ca esti cu Coldrex si ca amanam dupa ce iti trece..dar sa imi pui asa "sula in coasta", vorba lui Iliescu, nu-mi place si nu cred ca vei face cariera in domeniu...
trans euro tour ion: materialul se va scoate cand va aparea baiatul de la IT.
trans euro tour ion is typing...
trans euro tour ion: La revedere si 'succesuri" in alta cariera, nu in jurnalistica !
Alexandra: te-ar deranja daca postam si conversatia
Alexandra: cu numele reale
Alexandra: pe-un blog?
Alexandra: sa traga fiecare invatamintele pe care poate sa le traga

Consultant stiintific pentru injuraturi si caterinca: Alex Petrescu
Responsabil cu probele jurnalistice si inregistrarile: Alexandra Cochinescu