Sorin Voinea – Presa, pasiunea mea!... si alte gainarii

Uite cum arata un start-up in tendinte pe piata media din Romania. Se ia una bucata marlete coborat cu punga-n bat din caruta Bucuresti-Craiova. Se auto-intituleaza respectivul redactor-sef peste un sait botezat nu-stiu-cum-press.ro. Un domeniu costa cat subventia pe agricultura, deci nu-i bai, sponsorizeaza tata-mare si mai vindem si-un vitel, daca o fi nevoie, dar sa speram ca ne-ajunge si fara. Un server din categoria « il tinem pe calculatoru’ lu’ nepotu’ Viorel, ca si-a luat subufar doar cu buletinu’, deci stie meserie, baiatu’ » costa inca vreo 2-3 curcani si juma’ de purcel de lapte, deci se rezolva si asta.
Si acum se apuca omul de afacere, adica porneste la vanatoare de fraieri. Isi ia repede de pe torente (tot nepotu’ Viorel sa traiasca) un film cu americani si bani, isi alege de-acolo un titlu pompos, gen regional-senior-editorial-content-audience-manager si incepe sa trimita mailuri. Dupa ce convinge cativa oameni cu talent sa ii scrie niste articole, initiaza si cate o conversatie scurta pe mess, la sfarsit de zi, daca vede ca esti femeie. Conversatie in care prinde cate un cuvant si il repeta obsesiv si balos pana incepi sa te intrebi cati ani are si de ce nu-si poate gasi prietena. Dupa multe « …dulceeee… » si « …fierbinteeeee… », plus nenumarate puncte de suspensie care probabil incearca sa reproduca vizual ceva gafaieli taurine, omul isi anunta colaboratorii ca banii vor veni peste cateva luni.
Adica dupa ce se vede cu sacii in caruta, recte articole valoroase publicate pe de-a moaca, se arata atat de marinimos incat te ia si asociat la afacerea lui. Pentru ca altceva decat asociat nu poti sa fii, in momentul in care scrii pe gratis. Asta fac asociatii, pun la un loc bani si timp in speranta ca peste cateva luni li se va intoarce investitia. Ei sunt cei cu entuziasmul, cu visele si, e adevarat, cu sansa de a se imbogati. Dar sa ii ceri unui om sa lucreze pe gratis pentru tine, sa profiti de munca lui in baza a nimic altceva decat a convingerii tale ca vei da lovitura, a-l face parte, cu alte cuvinte, din ecuatia ta risc-reusita, e ori o marinimie fara margini ori o nesimtire abisala.
In caz ca nu v-ati prins inca, e nesimtire, confirmata de textele in doi peri pe care respectivul le aduce in loc de argumente. « Te vom plati dar nu acum… ». Nu e mai bine sa ma platiti voi acum si sa va scriu eu peste cateva luni ? Va fi un articol fenomenal, va asigur, doar ca trebuie sa aveti putintica rabdare pana imi vine inspiratia. « Sa ne gandim la Arghezi, Pamfil Seicaru, Pastorel Teodoreanu, care scriau pentru placerea in sine… ». Da, stiu, si mie mi-a zburat o flegma spre monitor la faza asta. Da’ nu mai bine ma lasi pe mine sa ma gandesc la cine vreau pe banii mei si te gandesti tu la Eugen Barbu, « Prezicatoarea de la miezul noptii » si ce alte exponate ale galeriei otevistice iti mai populeaza imaginatia ? Pe Arghezi si Teodoreanu scoate-i din text, ca daca te ia cineva la intrebari presimt ca nu treci de « Talharul pedepsit » ca bibliografie, sau « Lorelei » ca fetis in perioada prepuberala.
Usor intrigat de faptul ca i se cer bani, omul ii da inainte la coarda sensibila « jurnalistica e o meserie nobila care cere sacrificii, etc ». Ce e foarte interesant de remarcat la toti atarnatorii cu pretentii de redactori-sefi (si ar justifica si un studiu din partea cercetatorilor britanici, chiar) e ca ei sunt mereu dispusi la sacrificii pe spinarea altora. Ca-n bancul ala « doi cu sapa – cinci cu mapa », mereu se gaseste cate un semidoct care sa le serveasca discursuri sforaitoare, despre saracul Arghezi manca-l-ar mama si bietul Pastorel (ala micu’, il stiti doar, ne combinam la aceeasi strachina in gradinita) care scriau de rupeau pe degeaba in timp ce inaltau imnuri fierbinti la picioarele zeitei jurnalismului.
Pana una alta, ghertoi din toate tarile, lucrurile stau in felul urmator : ai un sait infiintat in scop comercial. Vrei sa scoti bani din el ca de-aia pui reclame (da stiu, tre’ sa mananca si gura ta ceva, mai da-o dracu de arta si de amoru’ ei, ca doar n-o sa murim de foame acu’). Pentru materialul pe care il publici exista drepturi de autor. Adica nu poti sa publici fara consimtamantul autorului. E ca si cum ai semana pe tarlaua vecinului fara sa-ti dea el voie, ca sa aducem discutia intr-un registru mai familiar tie. Daca nu ai acceptul autorului, daca nu ai acte doveditoare care sa justifice onorariile platite de tine acestuia, daca nu ai (dar suntem siguri ca ai, nu-i asa?)facturi pentru veniturile din publicitate, vei avea parte de niste discutii foarte interesante si interectuale (sic !) cu tot felul de institutii ai caror reprezentanti abia asteapta sa isi mai recupereze cate ceva din taierile salariale. Ce zici, te tine?

Despre mizeria asta e vorba: site
si ciordeala

Alexandra: poti, te rog frumos, sa scoti materialul meu de pe portal?
trans euro tour ion:
trans euro tour ion: aoleo...de ce?
trans euro tour ion: e gresit ceva?
Alexandra: nu e absolut nimic gresit
Alexandra: gresit e c-am muncit eu o zi intreaga la el
trans euro tour ion: pai atunci ce ai cu el
Alexandra: fara sa-ntreb intii
Alexandra: cum stau lucrurile
trans euro tour ion: ce-ti veni asa deodata
trans euro tour ion: lasa-l acolo ca e frumos..
trans euro tour ion: ti-am zis ca o sa te platim dar nu acum...
Alexandra: e excelent. in momentul in care va puneti pe roate treaba
Alexandra: scriu.
Alexandra: dar pina atunci, prefer sa nu fac munca voluntara
trans euro tour ion: pai nu e voluntara
trans euro tour ion: ma revansez eu pt.material, nu ramai asa
trans euro tour ion: sa-mi zici ce si cum, desi multi gazetari adevarati o fac pentru gloria artei..sa ne gandim la Arghezi, Pamfil Seicaru, Pastorel Teodoreanu , care scriau pentru placerea in sine si dorinta omului de a fi informat
Alexandra: respectele mele pentru ei, eu scriu pentru placerea de-a fi platita
Alexandra: de-a-mi cistiga independenta financiara
Alexandra: si de-a-mi fi rasplatite efortul, munca si toti anii in care am invatat
Alexandra: pentru a-mi permite sa scriu
Alexandra: il vreau jos de pe site.
trans euro tour ion: si tu crezi ca e normal de la primul articol-cronica sa ridici pretentii finaciare? la cate ziare ai mai procedat asa sa sari pe om cu parul ca vrei banul dupa prima zi?
Alexandra: dupa evaluare, la fiecare companie serioasa ti se ofera un contract. de colaborare, de angajare si negociezi salariul
trans euro tour ion: eu il cobor cand va veni IT-stul meu sa il prelucreze, dar gandeste-te ca nu asa se procedeaza in meseria asta...jurnalistica e o meserie nobila care cere sacrificii, etc
Alexandra: e necesar sa ne certam?
trans euro tour ion: eu te-am invitat sa vii la agentie, dar ai zis ca esti cu Coldrex si ca amanam dupa ce iti trece..dar sa imi pui asa "sula in coasta", vorba lui Iliescu, nu-mi place si nu cred ca vei face cariera in domeniu...
trans euro tour ion: materialul se va scoate cand va aparea baiatul de la IT.
trans euro tour ion is typing...
trans euro tour ion: La revedere si 'succesuri" in alta cariera, nu in jurnalistica !
Alexandra: te-ar deranja daca postam si conversatia
Alexandra: cu numele reale
Alexandra: pe-un blog?
Alexandra: sa traga fiecare invatamintele pe care poate sa le traga

Consultant stiintific pentru injuraturi si caterinca: Alex Petrescu
Responsabil cu probele jurnalistice si inregistrarile: Alexandra Cochinescu